Pagini

Balet Romania A Beautiful Choice

Link catre partenerul numarul 1

luni, 13 mai 2013

IN PAS DE DEUX CU UN VIS

GALA ALINEI COJOCARU - O MANA CALDA SI UN SUFLET INTINSE CATRE HOSPICE

Este realmente genul de sentiment pe care nu-l poti descrie in cuvinte. Cred ca este prima data cand simt ca orice cuvinte as folosi ar fi atat de sarace in fata performantei din 12 mai de la Sadler's incat rostirea sau scrierea lor nu ar insemna decat o mica cronica aruncata pe un birou prafuit si vechi. Dar chiar si asa nu am cum sa nu impartasesc cu voi macar o foarte mica parte din emotia traita dar mai ales cateva impresii culese la cald din templul dansului, Sadler's.
In primul rand am descoperit ce inseamna adevarata pasiune pentru balet pentru iubitorii de arta si pentru oamenii din Regat care cauta permanent sa nu rateze evenimente culturale de marca. Tineti cont de urmatoarele aspecte: Gala s-a desfasurat intr-o zi de duminica, un fapt neobisnuit in conditiile in care spectacolele de balet sau orice alte evenimente sunt prezentate de regula in celelalte zile ale saptamanii; Sadler's nu a prezentat la intrare un afis al Galei iar publicitatea in Londra practic nu a existat. Anunturile facute totusi in cateva siteuri, inclusiv cel al Sadler's au avut mai degraba un caracter sec. De ce? Stiti spre exemplu cat costa inchirierea unei sali precum cea de la Sadler's? Aceasta publicitate costa al naibii de mult si pentru ca scopul Galei a fost acela de a strange bani pentru un Centru Hospice in Bucuresti si pentru a oferi copiilor cu reale probleme o sansa macar la un zambet, toate detaliile trebuiau pregatite din timp si de asa natura incat banii necesari pentru Hospice sa fie stransi cu cheltuieli minime dar cu o investitie umana fantastica in conditiile in care statul roman nu are niciun fel de implicare in sustinerea unor acte de caritate sau in oferirea unor minime facilitati. Este totusi demn de remarcat suportul ICR Londra pentru copiii nostri si pentru transmiterea in ultimul moment a unui comunicat de presa care a fost preluat de cele mai importante agentii de stiri din Romania. Erau mici amanunte pe care aveam sa le aflu in scurta sedere in Londra. Si de aceea a fost o chemare din suflet, de la sufletul Alinei si al partenerului acesteia Johan precum si al celor care au performat alaturi de ei catre oamenii cu inima, catre cei care pot sustine financiar un astfel demers si, nu in ultimul rand, catre cunoscatori. Spun asta pentru ca acolo am gasit oameni in fata carora poti avea cel mult pozitia unui bun ascultator caci a te angrena in discutii cu si despre balet nu ar insemna decat o alegere nefericita in acest cadru. Ladies and gentlemans, oameni ai caror ochi dar si umeri pareau impovarati de anii petrecuti alaturi de arta si in special de balet dar care sclipeau ca si cand veneau spre Gala pentru a-si umple energiile irosite in timpul saptamanii de amanunte stresante ale vietii cotidiene paseau agale pe Rosebery Avenue si   intrau in Sadler's ca si cand in fata lor s-ar fi intins un covor rosu aprins inscriptionat cu stele aurii. Alaturi de ei sau uneori separat soseau cupluri de tineri londonezi sau copii elegant imbracati, cu statura dreapta sau cu zambet de copil care descopera o lume magica. Personalitati ale Londrei sau VIP-uri, tineri studenti de la Covent Garden sau de la alte scoli de balet londoneze veneau la Gala pentru a urmari cu atentie lectia ce urma sa le fie predata de Maestrii sau de idolii lor. Intrarea in holul Sadler's, desi e generoasa ca spatiu, s-a umplut rapid de lume. Tineri sau batrani rasfoiau cu atentie filele programului si comentau fiecare prezentare. Multi dintre ai aveau sa afle cu surprindere inca de la primul contact cu Gala Alinei de prezenta unor copii romani pentru care participarea la repetitiile zilnice intr-un ritm alert si programat si performarea acolo pe scena langa numele mari ale baletului reprezentau o provocare fantastica atat pentru ei dar si pentru visul Alinei de a vedea recreat un Pas de Trois drag ei in coregrafia partenerului acesteia, Johan Kobborg. Un Salut ce s-a dovedit a fi mai mult decat un simplu gest de cuviinta sau de comunicare ci avea sa devina, alaturi de sufletul Alinei si in mod surprinzator, miezul performantei din seara de 12 Mai. In jurul orei 6 pm, ora locala, spatiul a devenit neincapator in asteptarea deschiderii usilor ce ofereau acces in sala de 1400 de locuri cu doua balcoane inalte, cu spatiu pentru orchestra si cu o scena perfecta. De asemenea, toate elementele tehnice pregatite, lumini, sunet, toate recuzita, costumele erau impresionante si pregatite pentru un adevarat Regal. Tot personalul Sadler's era la dispozitia acestui eveniment intr-o desfasurare discreta dar sigura de forte reprezentate de oamenii de securitate, de la administrativ sau tehnic, de intreg stafful Sadler's. Tot ceea ce vedeai iti oferea siguranta unei excelente organizari in conditiile in care pe scena aveau sa urce nume impresionante ale baletului, dansului, muzicii si coregrafiei mondiale si de copiii nostri romani prezentati in programul de sala in urmatoarea ordine: Alina Cojocaru, Johan Kobborg, Isabelle Ciaravola, Stefanos Bizas, Matthew Gloding, James Hay, Francesca Frankie Hayward, Daria Klimentova, Steven McRae, Vadim Muntagirov, Xander Parish, Sergei Polunin, Caroline Jaya-Ratnam, Ahane Takada, Anna Tsygankova, Andreea Barzescu, Maria Mamara, Cosmin Marinescu, Eve Best, Lauren Cuthbertson, Peter Manning, The Manning Camerata, Eric Gauthier, Tim Rushton MBE, Christopher Wheeldon.



Daca ar fi sa vorbesc de fiecare reprezentatie vazuta ar trebui probabil sa participati la un maraton si nu-mi propun asta mai ales ca "virtutea" mea nu poate fi decat cel mult abilitatea de a releva tipologii umane si caractere fantastice. Astfel ca o sa evidentiez clipele care au extaziat efectiv publicul dar si momentele mult asteptate. O sa incep cu sfarsitul, adica cu Sergei Polunin care a imbracat scena alaturi de Akane Takada in celebrul Grand Pas de Deux Don Quijote. Probabil ca o parte a publicului prezent la Sadler's astepta cu sufletul la gura intoarcerea lui Sergei si performanta lui. Pot spune si cred ca sunt in asentimentul majoritatii prezente ca Akane Takada a fost perfecta. Tipul de balerina care te incanta efectiv cu siguranta miscarilor si despre care nu poti spune decat... PERFECT! Sergei este cu siguranta tipul de balerin cu un potential remarcabil si am avut impresia in permanenta ca este purtatorul unei comori ce asteapta sa fie descoperita... Povestile din jurul lui sunt fascinante, plecarile sau intoarcerile lui la Royal Ballet nu au avut alta menire decat a condimenta o seara si asa exploziva. Un lucru este clar insa: a fost primit cu bratele deschise. Si aveam sa aflu de la Cosmin ce inseamna cu adevarat o echipa si un obiectiv, ce inseamna incurajarea, strangerea de mana. Si este un aspect de culise. In back stage si pe scena se formeaza un TOT si ai impresia ca bate o singura inima, o inima gazduita, intr-o seara miraculoasa, de Alina Cojocaru balerina din Romania care danseaza ca o floare de mai. Nu mi-a fost dat sa vad atata gratie. Alina pe scena este o femeie frumoasa care straluceste pur si simplu! Seara a debutat cu un dans surpriza, care nu a fost prezentat in programul de sala, Rose Adagio- Sleeping Beauty iar floarea noastra de colt a dansat alaturi de Johan, Steven, Xander si Mattew. Alina a fost inima! Iar baietii mainile care au purtat-o spre public.... 
Un alt moment magistral si practic o demonstratie si o lectie de balet a fost "101" in coregrafia lui Eric Gautier, 101 de  pozitii in balet prezentate cadentat si la "comanda" ce venea din regie de Xander  Parish, pe parcursul catorva minute, intr-o succesiune de forta. Combinarea elementelor de balet intr-un mod original si intr-un ritm sustinut m-a facut o data in plus sa vad munca fantastica din spatele perfectiunii. Credeti-ma..... ceea ce a facut Xander pe scena in cateva minute este echivalent cu un semimaraton la care alearga un atlet profesionist. 
Charlie Shiem! Stiam din povesti ca vioara aduce viata iar corzile ei sub arcusul artistului pot produce stari asemanatoare cu o revelatie. Charlie Shiem a dat tot ce era mai bun in el si a creat senzatia ca sunetul muzicii izvoraste ori precum un fulger ori precum un parau involburat. Vioara face efectiv parte din corpul si din mintea lui. E fantastic! Charlie Shiem, Carmen - Fantaisie Brillante!
Apoi LES LUTINS - Alina, Marcelino Sambe si Steven McRae, coregrafia Johan Kobborg, la vioara Charlie Siem. Marturisesc ca vazusem Let Lutins pe YouTube. Mi-a placut dar... Dumnezeule! nimic nu se compara cu reprezentatia live! Steven este magistral! Elementele tehnice pe care le foloseste si modul in care le executa iti taie rasuflarea! Cat despre Alina, nu exista cuvinte.... este exact caldura si delicatatea de care are nevoie scena pentru a se insufleti. Marcelino Sambe foarte bun si in ton cu partenerii de dans. Ce este fantastic totodata in Les Lutins este comunicarea dintre Charlie si dansatori. Vioara practic vorbeste cu ei iar dialogul se transmite in public precum un traznet. La pian a fost Caroline Jaya-Ratnam care a facut un "pas de deux" perfect cu Charlie. Reactia publicului pe masura. 
Toti ceilalti balerini sau dansatori au fost incantatori! Frankie H si James Hay in Flower Festival in Genzano - frumosi, incantatori. Pas de Deux Cinderella - Anna Tsyganova si Matthew Golding, un dans curat, un cuplu de marca. Vadim Muntagirov si  Erina Takahashi in Beauty Adage (Erina a fost inlocuitoarea de ultim moment a Dariei Klimentova care nu a putut dansa datorita unei probleme la genunchi).
Isabelle Ciaravola in The Dying Swan a creat un film perfect si o magie live...!

Poate mai sunt momente ale serii pe care nu le-am prezentat si nu imi propun sa scriu un eseu ci sa va fi adus pentru cateva clipe in atmosfera creata acolo caci Pas de Trois-ul (Andreea, Maria si Cosmin) in coregrafia lui Johan a fost o surpriza deosebita. Este efectiv muzica, balet, teatru si..... intr-un cuvant a fost ceva fantastic! Am vazut personaje create peste noapte sub "bagheta" unui magician: Johan Kobborg.



See more photos on: http://www.flickr.com/photos/dancetabs/sets/72157633468369375/ and https://www.facebook.com/media/set/?set=a.174438136053458.1073741830.110186705811935&type=1
Dance reviews:http://www.theartsdesk.com/dance/evening-hospices-hope-sadlers-wells-theatre
http://balletnews.co.uk/alinas-gala-ballet-news-auctions-alina-cojocarus-signed-pointe-shoes/

Nu m-am asteptat ca o coregrafie schitata initial pe net si prezentata sub forma unui film care trebuia vizualizat si "invatat" cu atentie si pe care am avut privilegiul sa-l vad sa ajunga intr-un timp foarte scurt un balet adevarat care ar putea intra in repertoriul oricarui balerin de marca si a oricarui teatru din lume!



Am uitat sa va spun de tumultul salii de dinainte de spectacol, de nerabdarea cu care era asteptata Gala de catre public si de faptul ca pe buzele tuturor erau numele acestor balerini care au facut posibil acest eveniment pentru Hospice. Este magnific contrastul dintre vacarmul initial si clipele de liniste totala in asteptarea primei reprezentatii din spectacol. Este ca si cum ai asculta o cascada si apoi te-ai trezi brusc intr-o poiana insorita de munte unde urmeaza sa coboare stele pe fire albe de lumina.... Iar finalul.... ce sa spun despre final? Nu este vorba numai de aplauze ci de acel "Bravo!" care, rostit in cor, creeaza senzatia unui tunet de vara si a unei ploi dupa care apare un curcubeu, adica senzatia extraordinara de liniste si fericire pe care o ai dupa un astfel de eveniment! Intr-un cuvant: Fantastic!
Intr-un nume: Bravo, Alina! Intr-un simbol: Bravo, baletului! Intr-un final: Dumnezeu iubeste oamenii.....





Alexandru Marinescu
13 mai 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu